Minciuna de Craciun

Undeva prin noiembrie am "intalnit" prin intermediul lui Kandee Johnson, un make-up artist, o fata pe nume Kristie Tunick. Ea a fost si la televizor si toata lumea vorbea despre ea. Din scurtul interviu care a fost difuzat la televizor am aflat cu Kristie suferea de scleroza in placi si ca mai avea 3 saptamani de trait. Multi useri care o urmareau pe Kandee au donat cat au putut pentru a o salva pe Kristie. Unii au facut un filmulet pe youtube, altii chiar au anuntat posturi TV si de radio.

Eu nu am putut sa fac cine stie ce, am donat niste bani si atat. Speram ca cineva sa o ajute.

Un grup dedicat de oameni au inceput sa "sape" mai adanc in povestea lui Kristie si am aflat ca iubitul ei Brian Mendenhall a fost arestat de 5 ori pentru trafic de droguri.

Kristie nu este pe moarte. De fapt, cele 3 saptamani au trecut si ea nu a murit. De fapt, ea sufera de bulimie si de o boala mintala. Totodata ea si iubitul ei sunt dependenti de droguri. Banii pe care toti i-am donat nu au fost folositi pentru a plati tratamentele lui Kristie. Cei doi ne-au ignorat intrebarile. Cand am publicat cazierul lui Brian pe pagina lor de facebook, cuplul a inchis site-ul pt donatii si sunt in silenzio stampa.

Nu, nu suntem hateri, dar pur si simplu vrem sa stim adevarul. Ea este efectiv un cyberbegger care se foloseste de noi, dar mai ales de Kandee, pentru a face rost de bani. Mi s-a parut cat se poate de ingrozitor cand aceasta fiinta a inceput sa o atace verbal pe Kandee. Si acum, cand totul iese la iveala, de ce cade totul pe umerii unei fete care nu a vrut nimic altceva decat sa o ajute pe Kristie?

Daca va intereseaza, vedeti tot ce s-a intamplat aici: http://www.youtube.com/watch?v=XO7z1Xzrzho&feature=player_embedded#!

Kandee explica tot. E cam lung (22 min), dar clarifica totul.

Pot sa spun ca sunt de acord cu Kandee: Povestea asta mi-a adus un strop de amaraciune in suflet si mi-a intunecat putin Craciunul....

Multumim Kristie pentru minanutul cadou de Craciun.....

LIBERTATE, AVENTURA, FERICIRE

Ambra Radaelli s-a nascut la Milano, in 1969, unde traieste si in prezent. Este ziarista, iar "Casa de vacanta" este primul ei roman.

Am gasit aceasta carte undeva prin iulie. Din nefericire nu am cumparat-o pentru ca mai gasisem o carte, "Anubis" de Wolfgang Hohlbein. Nu aveam destui bani la mine si am avut de ales intre o casa de vacanta si Valea Regilor. Am ales Valea Regilor....

Imi amintesc ca ziua urmatoare ma intorsesem la librarie sa cumpar si cartea lui Radaelli, dar nu o mai aveau. Acum, 6 luni mai tarziu, am gasit-o si am "devorat-o".

Povestea pare banala: Trei surori care abia se mai vedeau ajung sa petreaca o luna impreuna, in casa de vacanta a familiei de la munte. Fiecare pare a fi o femeie in toata regula, dar in realitate fiecare simte ca nu a gasit ce a cautat toata viata.

Acum probabil ca va ganditi ca nu au gasit dragoste. Hm...nu chiar....

Cea mai mare, Oria, in varsta de 45 de ani, sculptorita de succes, geniala, dar cu afectiuni psihice, se afla mai tot timpul sub sedative. Sta toata ziua ingropata in argila si in foi acoperite cu schite. Inainte de a innebuni, Oria avea tot ce isi dorea: bani, faima, dragoste, droguri. Acum e legata de una dintre surori si nu poate pleca nicaieri singura. Adora bautura si face orice pentru un "paharel". Ea este cea care ii va indruma pe copiii Silviei sa-si urmeze visele. Cu toate ca pare o femeie cat se poate de normala, acel creier genial o tine in lanturi. Ce isi doreste Oria? LIBERTATE.

Silvia, 38 de ani, casatorita, 2 copii, este profesoara de liceu, traind o viata plictisitoare si plina de rutina. De fapt, ea pare sa aiba tot, dar in realitate, dragostea pe care o avea fata de sotul ei Marcello moare si isi gaseste un amant cu care se intalneste o singura data si nici nu le iese nimic pentru ca Marcello ii descopera. Cei doi copii, Alina si Lele, nu par a fi atat de importanti. Silvia nu isi iubeste baiatul,pe Lele, si nici nu suporta sa-l vada, spunandu-si mereu ca Lele a fost un copil nedorit si e normal sa nu-l iubeasca. Alina are 15 ani si doreste sa evedaze din rutina ei zilnica: scoala, cumparaturi, baieti.
Sa revenim la Silvia: ea vrea sa iasa din rutina zilnica si ajunge sa se inscrie la un curs de tango unde il cunoaste pe "Paianjen" cu care va avea o noapte "amoroasa" si nimic mai mult. Ce isi doreste Silvia? AVENTURA.

Valeria, 30 de ani, fara iubit, lucreaza ca ilustratoare. Niciodata multumita, fuge tot timpul dupa prieteni si happy hour. Are succes la barbati, dar iubirea nu-i e impartasita. Mereu se plange de esecurile ei in dragoste, mereu se indragosteste de persoana gresita. Ii pica cu tronc un pictor pe nume Pietro pe care l-a vazut o singura data in viata ei. Fosta ei colega de apartament o urmareste peste tot, trimitandu-i mereu colete stranii pline cu soareci, vaze sparte, tulpini de flori. Aproape toti barbatii pe care ii cunoaste sunt gay si au iubiti. In timpul vacantei va uita de pictorul suspect de homosexualitate si se va indragosti de Cesare, un tip obisnuit si fara pretentii, si va fii, pentru prima oara in viata ei, fericita. Dar noua ei slujba la firma o va forta sa-i spuna adio cu toate ca e indragostita nebuneste de Cesare.

Valeria este acel gen de femeie care vrea sa fie cunoscuta. Vrea ca lumea sa o opreasca pe strada si sa o intrebe:" Hey, tu esti Valeria del Grande, nu?". Talentul ei la desen o poate aduce in aceasta situatie, asta daca ar inceta sa se mai gandeasca la Pietro pentru a uita de Cesare. Realizeaza unde e fericirea si este pregatita sa vorbeasca cu Cesare cand se va intoarce la Casa de vacanta. Ce isi doreste Valeria? FERICIRE.

Da, s-ar putea spune ca nu au gasit nici dragostea, dar sincer, ele realizeaza ca au nevoie de ceva mai mult decat dragoste si ca pot gasi un barbat oricand vor. Sincer, Silvia si Valeria isi gasesc, in timp ce Oria e prea ocupata cu tesutul si sculptura pentru asa ceva....plus chiar ea spune ca nu are nevoie de un barbat. Ok, cartea pare a fi o clona mai stranie, mai realista, a cartii Sex and The City, dar totusi prezinta lumea femeilor altfel. Aceste 3 femei sunt foarte diferite si sunt in niste situatii foarte stranii: Oria e meru inconjurata de argila, Silvia de elevi si Valeria de barbati gay. Toate vor sa iasa din rutina zilnica, dar nici una nu are tupeul sa o faca.

In timpul vacantei surorile realizeaza ca nu sunt destul de mature si ca au nevoie una de cealalta.

Draga civilizatie.... (part2)

Singurul motiv pentru care mai respir este acesta. Singurul motiv pentru care mai sunt in viata este de fapt, o persoana. Ieri am realizat ca viata inseamna mai mult decat un litru de benzina si o duzina de gloante.
Nu este un civilizat. Nu este ca toti ceilalti. Traieste prin anarhie, adauga un strop de adrenalina. Nu are reguli. Stiam din prima secunda cand l-am vazut ca suntem foarte asemanatori, dar totusi si foarte diferiti. Se poate asa ceva? Nu stiu, nu cred...dar asa este modul in care eu vad lumea.
As da orice sa pot sa-l revad. Stiu unde se ascunde. Stiu unde sa-l gasesc...si-l voi gasi. Nu se poate ascunde de mine, nici macar in gaura de sarpe nu va putea. Il voi gasi oriunde s-ar ascunde.
Totusi, de ce mi-ar pasa de el? Nu poate fi mai important decat insasi viata mea? El este doar....barbatul de care m-am indragostit.
Pare imposibil, nu? Nu-mi dau seama unde gresesc! Unde este veriga slaba in aceasta situatie in care m-am bagat? Unde este eroarea care m-a facut sa ma indragostesc?
Jinx iar a aparut in mintea mea tulbure. Ea radea de mine si ma intreba mereu:
"Ce imi dai daca iti spun vinovatul?"
I-am promis orice, i-am promis ca vom merge din nou sa ne distram, dar ea nu a vrut asta. A spus ca nu este necesar. In schimb, mi-a zis ca vrea sa-i dau chiar pe cel care este de vina ca m-am indragostit. Am cazut de acord cu ea dupa ce timp de ceasuri am stat cazuta in gandurile mele singuratice, singurele in care Jinx nu a reusit sa intre. Ma gandeam cine ar putea fi cel pe care Jinx il dorest cu atata patima... dar nimic nu ma ajuta. Am renuntat si i-am cerut ajutorul..
Jinx a ras..... cat de tare a putut. Mi-a spus ca veriga slaba care m-a adus in aceasta situatie se afla in mine. Jinx a ras si mi-a cerut inima...
Inima, cea mai scumpa nestemata, ultima bataie a tobelor la sfarsitul unui concert, ultima vibratie din corp inainte ca totul sa se stinga. Inima este singura responsabila pentru situatia in care ma aflu acum.... si imi vine sa mi-o smulg din piept si sa o ascund intr-o caseta de bijuterii. Asemenea unui lantisor uzat, sa uit de ea si sa nu o mai port..

Fie ca buzele ei sa fie pictate, iar vocea lui sparta. Fie ca atunci cand ma va vedea gura sa i se usuce, vocea sa i se sparga de cuvinte si mintea sa i se intunece de iubire. Numai vreau sa astept un raspuns aruncat in vant, o incercare de viata normala. Vreau sa traiesc asa cum consider ca este cel mai bine. Stilul meu de viata este remarcabil, inuman...asa ca el.

Poate voi vedea aceasi lumina stranie in ochii lui. Acea lumina pe care o vad de fiecare daca cand ma privesc in oglinda. Aura nebuniei, a libertatii.....singura noastra sansa sa fim diferiti. Cheia se afla in noi, dar nu gasim usa. Se ascunde in spatele atator civilizati de atat de multi ani incat nici civilizatii numai stiu ce ascund.
As tipa cat de tare m-ar tine plamanii pentru ca el sa ma auda. Anarhia, gloantele si benzina ne-a adus impreuna. Durere si fericire, doua elemente opuse care nu pot fi in sufletul tau in acelasi timp. Aceasta combinatie de sentimente, acest spectacol al vietii pare o un colt intunecat al unui portret. Inima imi va tremura, ochii mi se vor umezii si sufletul va gasi linistea dorita si de mult uitata.
Ca de obicei, Jinx trebuie sa apara in centrul arenei asemenea unui leu, starul acestui spectacol. Rade de mine, imi spune ca totul pare a fi un joc si ca el este papusarul si eu papusa. Un joc nebun in care eu sunt un personaj legat la maini si la picioare. Nu pot face nimic decat sa il iubesc mai mult pe zi ce trece.
Daca aceasta viata nu este nimic altceva decat un spectacol de circ atunci el sa fie imblanzitorul neinfricat si eu leul ascultator. Voi sta la dreapta lui cand are nevoie de mine, dar il voi musca atunci cand ma va privi ca pe un animalut prost si lipsit de personalitate.

Stinge-mi flacara din interioul meu! Toate visele au inceput sa se prabuseasca in jurul meu asemeni unor pereti in timpul unui cutremur devastator. Nu este ceea ce eu imi doream. Nu vad ceea ce eu doream sa vad. Nu este el. Este un mostru. O fiinta fara inima, sentimente sau constiinta. A fost creat pentru a distruge. Mainile lui sunt asemenea unor bombe cu ceas, pregatite sa explodeze in orice clipa.
Cand bratele lui se incolacesc in jurul meu asemenea unor serpi infometati simt cu sangele imi ingheata si inima se opreste. Imi spune ca totul va fi bine cat timp eu sunt langa el. Numai vad nimic in el. Numai vad acea speranta de viata pe care o vedeam cand ne intalneam, din greseala, noaptea pe strazile adormite ale orasului. Acum, el este o imensa gaura neagra care atrage tot ce vede in jurul ei pentru a-l distruge. Simt acea singuratate in sufletul lui de fiecare data cand incearca sa fie altfel decat s-a educat sa fie. Uneori, cand simte ca a intrecut masura, ochii lui arata o urma de viata. Imi spun ca regreta tot ce a facut si ca ar vrea sa fie altfel, dar viata lui printre acesti civilizati l-a schimbat drastic si numai poate fi adus la ceea ce a fost acum zece ani.

Noaptea privesc in gol si acum realizez cat de mult semanam. Aceleasi vise desirate, aceleasi scopuri desarte, acelasi rezultat distrugator. Noi doi suntem rezultatul unui experiment al lumii civilizate, un proiect care avea ca scop crearea perfectiunii. In schimb, tot ce acesti civilizati au putut crea a fost durere, suferinta si teroare.

Draga civilizatie.... (part1)

In lumea aceasta nebuna nu poti trai decat fara reguli. Trebuie sa aduci putina nebunie, altfel viata asta este plictisitoare, fara sens sau ritm. E ca atunci cand adaugi sare in mancare Dai gust vietii, adaugi putina anarhie. Cel mai important lucru este sa stii sa traiesti. In aceasta jungla a oamenilor civilizati trebuie sa stii sa ataci, sa te arunci la gatul victimei asemenea unui adevarat pradator, cand victima nu se asteapta, lasa garda jos si, in acelasi timp, trebuie sa stii cand sa intri in barlog si sa astepti.
Cine stie? Poate maine tu esti prada mea sau eu voi fi lovita de mintea nebuna a unui alt psihopat. Intr-o astfel de nebunie e imposibil sa nu gasesti o minte pierduta ca a ta. Trebuie doar sa stii sa cauti...
Stii cum e sa auzi toate acele tipete? Este o adevarata muzica pentru urechile mele. Sa-i auzi pe acei "civilizati" cum urla ca fiarele, cum se imping si se lovesc. Acesti oameni civilizati stau unul langa altul cand totul merge cu normalitate, dar atunci cand schimbi cursul evenimentelor, toti incep sa dea vina unul pe celalalt, arata cu degetul spre celalalt si nimeni nu-si asuma nicio vina. Ce? De parca eu o sa zic sa sunt vinovata ca au luat masinile alea foc? Eu sa recunosc? Te rog, doar sunt un om "civilizat". O sa urmez exemplul celor din jur: ma sperii, incep sa urlu ca si cum cineva mi-ar fi pus un pistol la tampla si incep sa balbai o rugaciune.
Nu vi se pare penibil? De ce incep toti sa se roage cand se apropie sfarsitul? Doar nu o sa coboare nu inger din cer si o sa opreasca totul. Ce tot balbaie acolo? Niciodata nu voi intelege. Toti fac acelasi lucru: se roaga de tine sa nu-i omori, apoi incep sa se roage lui Iisus sa-i crute. El sa-i crute? Alo, lume! Nu El va omoara! Noi ne ocupam de asta, cei ca mine. Cei pe care ii priviti cu dispret. Sa stiti, dragi mei civilizati ca si noi va privim cu alti ochi. Acesti ochi sunt ochii setei, a dorintei sa va vada disparuti, pierduti in mare, in aceasta nebunie pe care voi o numiti lumea perfecta. Ei bine, aflati ca aceasta perfectiune este atat de absenta incat chiar si un copil ar putea vedea asta. Numai ca, voi nu vreti sa vedeti asta. Nu vreti sa vedeti cat de imperfecti sunteti. Voi si lumea asta!
Veti plati! Pentru tot ce mi-ati facut! Va jur ca-mi veti plati! Voi si jegul asta pe care il numiti civilizatie!

A mai trecut un an

A mai trecut un an de cand m-am nascut.
A mai trecut un an de cand am vazut lumina.
A mai trecut un an de cand am invatat sa spun nu.
A mai trecut un an de cand iubesc in zadar.
A mai trecut un an fara sa fac nimic interesant.
A mai trecut un an fara tine.
A mai trecut un an fara un sarut drept cadou de ziua mea.
A mai trecut un an cu liceul drept povara principala.
A mai trecut un an din viata mea.
A mai trecut un an fara sa cunosc dragostea cu adevarat.
A mai trecut un an de cand am ras cu adevarat.
A mai trecut un an de rockareala.
A mai trecut un an pe valurile bauturii.
A mai trecut un an de cand lumea imi spune La multi ani! timp de 3 zile.
A mai trecut un an in care m-am bucurat de prietenii mei.
A mai trecut un an in care am visat ca si cum ar fi fost ultimul meu an.
A mai trecut un an...... da, a mai trecut un an...... si? Si nu am realizat cine stie ce, si nu am reusit ce mi-am propus si am senzatia ca am stricat totul.

La multi ani Andreea! Azi faci 18 ani!
Da, mersi.....si acum incotro?

Melodii care ma obsedeaza

Am o lista de melodii care ma obsedeaza de ceva vreme si ma gandeam sa le scriu :) si sa vi le recomand
1. Dixie Chicks: I can love you better
2. Culture Club: Karma Chameleon
3. Celine Dion: Contre Nature
4. Hinder: Bed of Roses
5. Aerosmith: I don't want to miss a thing
6. Cute is what we aim for: Time
7. Celine Dion: Taking Chances
8. Bob Marley: No woman, no cry
9. Bobby Vinton: Sealed with a kiss
10. Culture Club: Do you really want to hurt me?
11. Lighthouse Family: Forever you and me
12. Celine Dion & Barbara Streisand: Tell him
13.Rod Stewart: I don't want to talk about it
14. Rod Stewart: You're in my heart
15. Michael Jackson: Just Good Friends
16. Dir En Grey: Glass Skin(english version)
17. Rascal Flatts: To make her love me
18. UB 40: I can't help falling in love with you
19. Goo Goo Dolls: Iris

hmm...... exista oare si melodia cu nr 20? de ce sa nu existe? :)
20. Owl City: Vanilla Twilight :)